- şpãltuí
- vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. şpãltuiésc, imperf. 3 sg. şpãltuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. şpãltuiáscã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
şpăltui — ŞPĂLTUÍ, şpăltuiesc, vb. IV. tranz. A despica în grosime pieile de tăbăcărie, în cursul procesului de prelucrare. – Din germ. spalten. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98 şpăltuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl … Dicționar Român
şpăltuire — ŞPĂLTUÍRE, şpăltuiri, s.f. Acţiunea de a şpăltui şi rezultatul ei; şpăltuit. – v. şpăltui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞPĂLTUÍRE s. despicare. (ă pieilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime şpăltuíre s. f., g … Dicționar Român
şpalt — ŞPALT2, şpalturi, s.n. Piele subţire, de calitate inferioară, obţinută prin şpăltuire şi folosită pentru căptuşeli şi feţe de încălţăminte. – Din germ. Spalt. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 ŞPALT1, şpalturi, s.n. (tipogr.) 1. Zaţ… … Dicționar Român
şpăltuit — ŞPĂLTUÍT s.n. Şpăltuire. – v. şpăltui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şpăltuít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
şpăltuită — ŞPĂLTUÍTĂ, şpăltuite, adj. (Despre piei) Care a fost supus şpăltuirii. – v. şpăltui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 şpăltuítă adj. f., pl. şpăltuíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român